Super  trenul

O călătorie pe calea ferată care îți evocă un drum cu avionul la clasa business, nu doar la confort, ci și la capitolul viteză. Shinkansen este triumful tehnologiei la 320 km/h.     

Privesc uimit pe Google Maps cum punctul care mă reprezintă se mișcă cu mare viteză, în timp real, parcă zburând pe lângă localitățile marcate pe hartă. În scaunul confortabil în care stau nu simt nici cel mai mic tremur, încât trebuie să mă uit periodic pe geam, ca să mă conving că ne mișcăm. Pe celălalt rând, un om de afaceri japonez și-a agățat haina în cuie­rul de lângă scaun, și-a băgat încărcătorul telefonului în priză și se uită atent pe ecranul smartphone-ului din dotare. Încă o zi la birou, cum ar spune unii.

Mă aflu în Shinkansen, celebrul tren de mare viteză din Japonia, poreclit și “bullet train” (trenul-glonț). Merg de la Tokyo la Osaka, o distanță de vreo 500 km, pe care “glonțul” o parcurge în mai puțin de două ore și jumătate. Vagoanele sunt presurizate pentru adaptarea la călătoria în viteză, iar periodic pe culoarul dintre cele două rânduri de scaune trece un cărucior cu gustări, cafea și răcoritoare. Punctul culminant al călătoriei, din punct de vedere vizual, este muntele Fuji, pe lângă care trecem în mare viteză, dar tot reușesc să fac câteva fotografii cu care stârnesc invidie pe Instagram și pe Facebook. Apoi, până să mă dezmeticesc, în difuzoare se anunță că vom sosi la Osaka. La timp, desigur. Trenul oprește întotdeauna exact în dreptul marcajelor de pe platformă care indică numerele vagoanelor. La drumul de întoarcere, în Tokyo, imediat după ce coboară pasagerii, intră în acțiune o echipă de curățenie, care în numai câteva minute pregătește trenul cu precizie militară pentru următoarea cursă. Trenurile Shinkansen, care sunt operate de companiile din grupul Japan Railways (JR), ating o viteză maximă de 320 km/oră.

Nu a fost așa dintotdeauna. Compania feroviară de stat înregistra în anii ’70 pierderi de peste 9 miliarde de dolari în fiecare an, odată cu creșterea numărului de automobile și a competiției dintre operatorii aerieni. În , implicarea politicului în managementul companiei de stat a presupus construcția unor linii naționale neprofitabile, lipsă de viziune care s-a tradus prin pierderi de peste 330 de miliarde de dolari. În aprilie 1987, gigantul condus de stat a fost privatizat și divizat în șase companii feroviare regio­nale – JR Hokkaido, JR East, JR Central, JR West, JR Shikoku, și JR Kyushu – ceea ce s-a dovedit în cel mai scurt timp un pariu câștigător. În toți acești 30 de ani, companiile au făcut progrese remarcabile, s-au listat la Bursa de Valori din Tokyo și au reușit să transforme operațiunile în afaceri extrem de profitabile.

De-a lungul anilor, companiile feroviare au extins infrastructura Shinkansen și au introdus servicii mai convenabile și mai rapide, iar privatizarea a mai presupus o creștere a flexibilității din partea companiilor și investiții constante în diversificarea businessului.

Performanță olimpică

Povestea de succes a trenurilor de mare viteză începe în anul 1964, cu foarte puțin timp înainte de Jocurile Olimpice, când a fost inaugurată prima linie, ce făcea legătura între Tokyo și Osaka. Primele garnituri, cele din seria 0, atingeau viteze de 220 km/h și făceau drumul de 500 km în puțin peste 3 ore, o îmbunătățire semnificativă de la 6 ore și 30 de minute, cât făceau trenurile obișnuite. Astăzi, cele mai noi trenuri parcurg distanța și în 2 ore și 25 de minute.

În toate cele cinci decenii de funcționare a liniei ce leagă Osaka de capitala Japoniei nu a fost înre­gistrat niciun accident, aceasta fiind o performanță remarcabilă mai ales în condițiile în care este cea mai aglomerată magistrală din lume, într-o zi obișnuită circulând mai bine de 420.000 de pasageri. Infrastructura Shinkansen a fost extinsă, astăzi trenul de mare viteză circulând în mai toate colțurile Japoniei. Cea mai recentă extindere a avut loc în urmă cu doi ani și a presupus prelungirea liniei până în Hokkaido, prin tunelul Seikan, un pasaj construit sub apele mării.

Actualmente, planurile de pe agenda Japoniei constau în introducerea unei infrastructuri care să permită unui tren cu levitație magnetică (maglev) să facă legătura cu Osaka până în 2045. Similar demersurilor din trecut, când Shinkansen prindea contur, astăzi proiectul maglev reprezintă o prioritate națională, deși guvernul nu a făcut încă investiții în această direcție.

Luxos și iute

  • Zilnic, în Japonia circulă 800 de trenuri Shinkansen.
  • Viteza maximă este de 320 km/h, dar în 2003 s-a stabilit un record mondial, cu 581 km/h.
    “Teatrul Shinkansen” este denumirea dată procedurii de curățenie a întregului tren înainte de o nouă călătorie, realizată în stația terminus. Totul durează doar 7 minute.
  • Inginerul Hideo Shima, care a coordonat proiectul Shinkansen, spune că a vrut trenuri care să semene cu avioanele.

Foto

©  

©